2

Tot pentru concursul lui VisUrat este si acest articol.

Cea mai ghinionista zi din viata mea am avut ocazia sa o petrec la mare acum vreo cincisprezece ani. A fost atat de nasol incat cred ca o voi tine minte pana mor. Mai mult ghinion ca in acea zi nu am avut in toata viata mea. Si a inceput de dimineata si s-a terminat seara tarziu, cu cinci minute inainte sa adorm.

Primul lucru pe care l-am facut in acea zi a fost sa ma trezesc, sa ma spal pe ochi si sa plec la plaja cu parintii si fratele meu.
Cum am coborat din hotel m-am impiedicat pe scari si mi-am julit mainile pana la cot. Ei, se mai intampla, mi-am zis, nestiind ce va urma…
In drum spre plaja am trecut printre tonetele cu comercianti ambulanti. Dupa cum era si normal, n-am reusit sa ajung pe plaja fara sa-mi cumpar oarece. Asa ca mi-am luat o inghetata. Era albastra, prima inghetata albastra pe care o vedeam. Ma uitam la ea ca la televizor. Imi era si mila sa-i dau o limba. Dar am trecut peste mila, am scos limba si am indreptat inghetata spre gura. Exact in acel moment a dat peste mine un dobitoc la vreo 200 de kilograme. Am ramas cu limba scoasa, cu cornetul in mana si cu lacrimi in ochi, uitandu-ma dupa inghetata care se topea incet pe asfaltul fierbinte.
Eram plin de nervi, scoteam flacari pe ochi, injuram in gand… Asta e, s-a intamplat, ce sa-i faci. Oxigenul si prostii care nu se uita sunt pe toate drumurile mi-am zis si am continuat sa merg spre plaja. Dar pana acolo era drum lung si tiganii care vindeau porumb fiert parca aruncau cu mirosul spre tine.
Asa ca mi-am luat un porumb fiert, cu ultimii bani pe care-i mai aveam.

Am luat o gura si o mestecam incet, savurand aroma. N-a tinut nici porumbul ala prea mult. O clipa mi-a fost distrasa atentia de niste urlete, am intors capul meu prost de curios si am continuat sa merg. Din aceasta cauza nu am remarcat stalpul spre care ma indreptam si care avea sa ma lase nemancat prin contactul violent cu el.
A cazut si porumbul ala fiert pe jos. S-a umplut de nisip. O singura gura luasem din el. Ma uitam cu ciuda in jos. Mai mai ca-mi dadusera lacrimile. M-au strigat ai mei si am plecat murind de ciuda.

Ajunsi pe plaja am intins cearsaful, m-am despuiat si am taiat-o in apa. Valurile erau cam la doi metri, tot turistul era in linie si sarea cand venea valul. Distractie, ce mai…
M-am bagat si eu printre ei. Cu doua valuri m-am sincronizat. Cu al treilea nu. Am sarit inainte sa vina si am cazut fix in mijlocul lui. Tinand cont ca apa ma sperie, nu stiu sa inot si ma panichez destul de repede, primul lucru pe care l-am facut cand m-am vazut acoperit de apa a fost sa iau repede vreo doua guri de apa de mare. Cat sa-mi umple stomacul nemancat.
Gustul apei de mare il stie toata lumea, asa ca nu-l mai descriu. Eu nu-l stiam atunci. Asa ca am deversat in mare, pe langa apa pe care o inghitisem, si cornetul de inghetata si gura aia de porumb ingurgitata cu 10 minute mai devreme. Si daca asta nu vi se pare destul, dupa 30 de secunde am remarcat plutind la nasul meu si un rahat uman, tare dupa aspect si extrem de maro. Fapt care mi-a determinat psihicul sa deteste apa de mare si turistul roman pana in ziua de azi.

Dupa aventura cu fecalele turistului roman n-am mai intrat in apa. Am stat doar pe plaja. Ceea ce a dus la o insolatie si niste arsuri cum putini au experimentat pe litoralul Marii Negre.
Seara, intorsi la hotel, dupa portia de masaj cu iaurt, smantana si alte lactate, doua spray-uri de Bioxiteracor, patru aspirine si un algocalmin, am decis sa mergem in parcul de distractii. Nu eu am decis, ci ai mei. Am zis ca bine si am plecat.
Ajunsi acolo ne-am luat fise la masinute. Maica-mea cu taica-miu intr-o masinuta, eu cu frate-miu in cealalta. Frate-miu era mic saracu’, asa ca statea langa mine. Dupa vreo doua ture, incepe ala sa oracaie ca vrea si el la volan. L-am luat in brate si l-am lasat sa conduca. Fix 15 secunde. Adica pana s-a infipt unul cu masina in noi. De fapt nu ala care s-a infipt in noi a fost vinovat, ci inertia. Pentru ca inertia l-a proptit pe frate-miu cu nasul in volan. Nu va mai spun cat sange si cate lacrimi au curs. Problema era ca sangele a curs din nasul lui si lacrimile din ochii mei. Pentru ca m-au cam indoit mosnegii cu bataia pentru ca n-am avut grija de melc…

Nervos si batut am plecat de nebun prin parc. Am ajuns la rollercoaster. Simteam ca am nevoie de adrenalina, nu-mi ajunsese cea secretata din cauza incidentului gandacului. Mi-am luat bilet si m-am urcat in trenulet. Cand sa ajunga trenul sus, mi se desprinde bara de siguranta. Am avut noroc ca imi curatasem colonul la hotel, pentru ca altfel ma umpleam de respect. Purtam pantaloni albi asa ca s-ar fi vazut orice pata. Norocul meu a fost ca n-am cazut dar m-am lovit la bazin de n-am mai putut sta pe scaun vreo trei zile.

Ziua nu se terminase si nici eu nu m-am linistit. Cat mi-am rupt eu fundul in trenuletul ala, ai mei s-au intalnit cu niste prieteni. Dupa ce am coborat am facut si eu cunostinta cu acele persoane, dar mai ales cu fiica lor. Frumusica, cu vreo doi ani mai mica decat mine, timida… Eu, cracanat de durere, zmeu. Hai sa ne dam in caracatita.
Aia a inceput cu textele clasice. Ca-i este frica, ca i se face rau, ca una, ca alta.
Avand parinti ca ai mei, nu a contat. Te dai cu feciorul in caracatita.
Daca nu stiti ce-i caracatita nici nu va explic. E spaima stomacului, e jucaria in care nu te dai cand ai mancat. Si in nici un caz nu te dai cu o fata.

Ne-am urcat in caracatita si am inceput sa ne invartim. Fata se tot strangea langa mine. Nu de frica ci de centrifuga. Si s-a strans cat s-a strans pana a decartat pe mine toata masa de seara. Decartat la modul nasol. Parca mancase trei porci si douazeci de farfurii cu mazare. Eram plin de mancare mestecata din cap pana in slapi. Mi s-a facut si mie greata dar nu aveam ce vomita, pentru ca de cand cu rahatul plutitor nu mai pusesem mancare in gura.
Dupa 3 minute am coborat din caracatita. Eu vomitat integral, ea rosie de rusine si plangand cu lacrimi de crocodil. Vanzand fata plangand toti au crezut ca eu sunt cel vinovat. Eu ma vomitasem singur. Si pe fata, si in par, si pe umeri…

Am tacut si am plecat in liniste spre hotel sa ma spal.
Si nu am mai calcat la mare din acel moment.